Este anormal sa fii furios! Ma tot gandesc la asta atunci
cand furia ma sufoca. Treci de mai multe ori prin toate etapele pierderii. Cea
mai cumplita este starea de furie. Vinovatia este ceva obisnuit pentru mine.
Ceilalti nu sunt niciodata vinovati. Este o aroganta? De fapt, este un adevar:
furia atrage energii negative si, daca nu treci repede peste ea, te
secatuieste. Refuz sa ma las invinsa. Lupta mea cu mine este o lupta comuna;
toti trecem prin asta. Ne ardem singuri viata, prezentul devine un viitor in
cercul vicios al raului, atat de bine hranit cu sentimentele noastre negative.
Vorbim intre noi, dar suntem singuri. Totul trece pe langa durerea nostra, pe
care o cultivam cu pasiune. Vocatia suferintei, a autocompatimirii este
comparabila (in sens opus complet) cu preocuparea artistului pentru a atinge
culmile, opera perfecta; o arta lugubra care consuma si nu construieste nimic
in schimb.
Durerea...
Acest amestec de lamentie fara suport, de oboseala pana la epuizare
pentru a te invinge pe tine insuti! Foarte frumos, zic! Meriti sa platesti
pentru ca esti prost!
Suntem privilegiati acum; este perioada celor 12 nopti
sfinte. Si ma incapatanez sa curat greselile trecutului (greselile mele), sa
iert ceea ce credeam ca nu poate fi iertat, sa- mi insanatosesc inima si, mai
presus de orice, sa- mi amintesc despre darul cel mai pretios: creierul!
Poti invata sa razi din nou si, acceptand durerea surda care
nu te-a ucis inca, sa alegi un drum nou, mai curat, pentru linistea ta si a cat
poti rezona in Univers. Este alegerea ta! Pas cu pas, echilibrul poate fi
atins!
Pentru ca daca noi putem pretinde ca binele si raul se pot
amesteca si pot convietui impreuna, atunci nu suntem decat niste prosti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu