Nu are sens să dau procente referitoare la cantitatea de apă existentă
în natură sau la importanța ei. A fi curat nu înseamnă doar a folosi apa și
săpunul, a vorbi doar ceea ce trebuie sau a face tot ceea ce trebuie.
A trăi o viață curată însemnă- în opinia mea- a face tot ceea ce poți
mai bine începând cu tine și continuând cu tot ceea ce te înconjoară, în
continuu. Toți știm ce au alții de făcut, amăgindu- ne că ”dacă”...Doar că
ceilalți nu știu ce gândești tu, ce- ți trebiue cu adevărat. Și cum ar putea?
Nici tu nu știi! De la o clipă la alta gândurile tale se schimbă, dorințele
tale se răsucesc într- un zumzet continuu de viță fără viață.
Am încercat
tot felul de soluții de- a lungul vieții. Am rămas ” pe linia de plutire” dar a
existat un moment în care am văzut clar că n- am trăit. Am început să lupt
pentru libertatea mea și am constatat că răul se adâncește. Parcă apăreau de
niciunde tot felul de ființe decise să mă împiedice să trăiesc și chiar mai dur
decât atât.
Așa cum
există pentru noi ”Sfânta Treime”, care apare =n toate religiile și chiar în
toate credințele din cele mai îndepărtate timpuri, tot așa se formează în viața
ta treimea blestemată. Este momentul în care înțelegi că exiști, că există
viață pentru tine. Trebie doar să alegi să trăiești și acesta este singurul tău
”trebuie”. Am auzit de multe ori oameni spunând tot felul de prostii: -ea
trebuie să înțeleagă!
- El trebuie să facă!
- Eu trebuie să...,
- etc
Cred că ar
trebui să ne vedem fiecare de viața lui! Dacă eu nu am minimumul de bun simț să mă cunosc pe mine, evident nu voi avea suficient nici
să recunosc că alții au dreptul la viața lor. Este elementar.
Căutarea nu se oprește niciodată și cea mai proastă idee este lupta!
Echilibrul
se obține cu sufletul curat, cu zâmbetul pe buze, într- o continuă renaștere a
iubirii. Privesc lumea ca un copil care o vede pentru prima dată și mă bucur de
Univers în fiecare clipă a vieții.
Respect
părerile celorlați, respect marii maești ai vremurilor –trecute și actuale-,
respect legile oamenilor. Îl iubesc pe Dumnezeu în forma în care știu eu că
există!
”Eu sunt
apa„ care trece lin, în deplină liniște interioară; încerc să ocolesc obstacolele,
pentru că nu este sănătos să te lupți cu cei care spun NU frumuseții,
adevărului sau binelui. Va veni și vremea lor! Faptul că acum aleg prost, că
fac fapte sub nivelul animalului, nu înseamnă că vor refuza la infinit să
trăiască, să accepte statutul de om oferit prin naștere.
Pot încerca
să ”susur” în loc să urlu ca proasta sau să mă cert ca o dobitoacă (domestică
sau sălbatică), pot încerca să văd dincolo de cuvinte ceea ce vrei tu să spui
de fapt.
Este doar
un exercițiu ca oricare altul, doar că datele sunt mereu schimbate. Cu timpul
poți ajunge să- l ”rezolvi cu ochii închiși”, doar în momentele de vedere clară. Niciodată nu ești singur! Există șapte
miliarde de nefericiți în natura umană,
lipsiți de libertate, bucurie, etc. Șapte miliarde de oameni, cu aproape 80.000
de ”iluzii” de rezolvat, sunt frații și surorile fiecăruia dintre noi. Dacă
alegi să începi, cu siguranță nu va fi ușor. În timp vei înțelege care sunt cei
care te pot ghida sau inspira și...ceilalți.
Urmează
disciplina apei! Pentru că nimic nu se pierde în Univers. Transformă- te pe
tine în ”Eu sunt” cel real; nu te sfii să fii autentic, să fii cine ești. Găsește- ți echilibrul în tine!cu siguranță nimeni n-
o poate face în locul tău...Tu ești propria ta melodie, propria simfonie. Tu
ești apa care trebuie să se purifice, să curgă într- o viață fericită. Renunță
la ”literatura” întunecată de tip ”fericirea este ceva greu de atins...există
doar momente de fericire...eu nu pot fi fericit decât dacă...”. Fii onest cu
tine și alege corect! Te- ai născut să fii fericit și ceilalți pot fi fericiți
în jurul tău, îi poți învăța să fie fericiți. Frica de a nu fi nefericit te
face nefericit. Pot da milioane de exemple de oameni cărora le este frică să
fie fericiți, sau să- și exprime fericirea (dacă se termină, sau dacă- Doamne
ferește!- ”se ia?”), care se consideră mai ”interesanți” afișând o blazare
cețoasă. Ei bine, oamenii nu prea suportă necazurile altora. Nefericirea este
proprietatea lor, îi situează (cel puțin pentru un timp) în centrul atenției și...concurența
este acerbă.
Fericirea este mult mai sănătoasă și este foarte interesantă,
deloc plictisitoare, are o infinitate de moduri de a se exprima și de a lumina
totul în jurul ei.
Apa, în orice formă vrei să o privești, este unul dintre marii maeștri ai vieții omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu