Așa cum respirăm, de cele
mai multe ori fără să știm ce înseamnă asta, avem de nevoie și de hrană. Ne- am
născut să trăim în simplitate, fericiți, dar am ales să complicăm totul;
fiecare gând aduce noi complicații, noi întrebări sau răspunsuri care nu au legătură
cu realitate ci cu percepția fiecăruia.
Nu există lipsă de
educație, tot timpul învățăm câte ceva. Din păcate nu filtrăm în interiorul
nostru informația primită în conformitate cu Adevărul curat ci ne complicăm
existența ținând seamă de condiționările cu care ne- au ”înzestrat” cei care
trăiesc în minciună, în întuneric. Asta nu înseamnă că ei sunt rău intenționați
sau măcar conștienți de valoarea cuvintelor sau pretențiilor lor.
Indiferent de vârstă, gen,
situație materială, etc, omul vede propria percepție ca fiind adevărul, atâta
timp cât nu acceptă faptul că toți ceilalți au dreptul la propria viață. Mii de
ani s- au strâns în viața fiecăruia dintre noi și acesta esta motivul pentru
care nimic nu se schimbă. Suferința, boala, ura, iubirea, frumusețea au un
parcurs teoretic în funcție de ceea ce asimilează fiecare.
Suntem dezbinați în cinci
continente, cam tot atâtea religii principale, amestecați, ”globalizați”
și...singuri.
Hrana, așa cum o știm, nu
înseamnă doar pâinea vizibilă cu ceva lângă ea. Există miliarde de păreri în
legătură cu modul în care trebuie să ne hrănim. Au apărut , desigur,
specialiști în nutriție; știința și religia sunt și pe această temă în
conflict. Cine a permis această dezbinare? Omul însuși, căutând în exterior
paleative pentru trup și suflet, și- a neglijat acea parte din el care- i poate
răspunde la toate întrebările.
Când vei decide să fii în
echilibru în interiorul tău, foamea va dispărea. Sigur că este o muncă de
fiecare clipă, că trebuie să te obișnuiești cu disciplina propriei ființe. Cum
poți face asta doar tu poți descoperi. Nevoile de bază, care trebuie
satisfăcute, sunt aceleși pentru toate ființele. Doar percepția asupra lor este
unică pentru fiecare dintre noi.
Omul a căutat ajutor în
afara lui multe mii de ani. A inventat zeități exterioare, judecători aparent
imparțiali, cerând constant pedepsirea celor ”vinovați” pentru eșecurile sale.
Cele șapte păcate princiale sunt însoțite de mii de derivate, care ne mențin în
iadul existenței cotidiene. Aparent nu avem scăpare. Sistemul este format și
susținut de către ”ei”! Este o luptă sau o autoflagelare? Nu- i așa că e plăcut
să fii victimă și, în ciuda acestui fapt, să câștigi lupta, să ajungi propriul
tău erou și- dacă se poate- să te poți promova și ”vinde” cu folos? Este iluzia
libertății.
Foamea rămâne prezentă! Este
rezultatul lipsei de disciplină, a lipsei echilibrului interior. Viața se
transformă într- o negociere continuă între binele și răul interior. Balanța
înclină deseori spre exteriorizarea emoțiilor negative. Consumăm energie prețioasă
pentru autodistrugere, folosind cele mai noi descoperiri științifice.
Tranformăm frumosul în urât, puritatea în mocirlă, adevărul în minciună.
Hrănind periculos trupul,
lipsindu- l de elementele esențiale care definesc omul, foamea se amplifică.
Este un lanț al erorilor care, atunci când devine insuportabil, ne conduce spre
cea mai cumplită dintre erori: căutăm ”ajutor” în exterior. Avem nevoie de
validare, pierzând unicitatea propriei ființe.
Există câteva miliarde de
oameni. Nu vei găsi doi care să fie identici. Fiecare încearcă să semene cu
cineva, să urmeze calea altcuiva, să se integreze, pierzând din vedere faptul
că unicitatea sa contribuie la perfecțiunea Marelui Întreg. Alergând după
iluzii pierdem exact realitatea vieții.
Echilibrul necesită
alegere, disciplină și perseverență. Este calea omului, o parcurge în
interior și nimeni altcineva nu poate
trăi în locul său.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu