Nu- ți îngropa visurile!

Descoperă- le mai întâi! După aceea poți reveni la ele, sau le poți pune, alături de ceilalți pe o hârtie oarecare. Lumânarea nu se roagă pentru tine  și nici nu te luminează . Lumina este în tine. Dacă o stingi nimeni n- o poate aprinde în locul tău.

În urmă cu mulți ani am cunoscut o fată, micuță, frumoasă. Am fost colege și bune amice. Era atât de copilăroasă încât directorul școlii unde era profesoară a împins- o spre intrarea elevilor. Totul era atât de „normal” în viața ei! Terminase facultatea, avea o repartiție la o școală în oraș, prietenul ei urma să termine facultatea de medicină și nunta era stabilită.

Am învățat că viața nu decurge după programul stabilit. Pot veni cu milioane de argumente și mii de povești, în marea lor majoritate fără un final fericit.

Trăim în iluzie: -îmi protejez copilul

-Trebuie să mă sacrific pentru mama, pentru că și ea s- a sacrificat pentru mine

-trebuie să muncesc, să am 2- 3 servicii sau afacerea mea

- îmi voi cumpăra casă, mașină, pantofi

- voi merge în Egipt

- nu pot merge în Tibet pentru că e prea frig

- nu este bine să faci ”valuri”

-o fată este judecată altfel decît un băiat

-bărbatul trebuie să fie puternic

Etc, etc, etc...

Mai exact câte astfel de condiționări ți se par ”normale”? Și de ce nu cunoști pe nimeni care să nu regrete modul în care a ales să- și gestioneze viața?

Primul act normal este : scapă de persoanele toxice din viața ta!

Apoi, fă ce au făcut toți oamenii care au murit știind unde se duc: respiră și fii „sihastru” o perioadă, chiar dacă asta înseamnă o oră pe zi sau doar cinci minute zilnic. Nu există om pe lume care să nu poată face asta! Dacă nu vei reuși să- ți petreci timp cu tine zilnic, cel puțin o repriză, așteaptă până când nu vei avea încotro, sau poate că vei uita cu desăvârșire că te- ai născut om în Univers.

Nimeni nu mă va convinge că Divinitatea mi- a dat o ”fișă a postului” în ceea ce privește spălatul vaselor, sau cuantumul venitului ”adus în casă„. Dacă vorbești cu toate bătrânele de pe strada ta, vei constata că nu poți închega un model de conduită. Același fapt este valabil pentru bărbații cuprinși între x5- y9 ani, copii sau adolescenți. Vei constata că un băiat de 15 ani se poate exprima (într-un mod cu totul absurd!) în același mod cu o bătrână de 90 de ani. Că a fost impresionat de străbunica sau vecina acesteia este mai puțin important. Copilul copiază un tipar, cel mai autoritar, cel care- l impresionează cel mai mult și poate trăi cu el până la 40 de ani sau toată viața. Deși suferim cu toții de pe urma condiționărilor impuse în copilărie, asta nu înseamnă că nu putem scăpa de ele.

Există ”cele trei lumi” care trebuie echilibrate și – deși nu este cea mai ușoară întreprindere- nu există excluderi. Fiecare om poate ajunge un învingător în viață; doar că nu trebuie să fie o luptă! Este o întoarcere acasă, la  propria ființa .

Prietena mea a rămas singură, a renunțat la visul ei, a făcut ce trebuia să facă în opinia altora. S- a resemnat, probabil,deși orice vis poate fi trăit oricând. Sper că se gândește la asta! Nu știu!

Știu ce am descoperit eu, muncind cu mine, pentru mine și pentru cei dragi. M- am născut așa: nu am accepta că există probleme fără soluții. De fapt, o situație nu ajunge o problemă decât dacă nu este tratată corespunzător. Nu mi- a fost deloc ușor și nici acum nu este, chiar dacă a iubi pe toată lumea mi se părea normal și nu am înțeles ce înseamnă invidia.

Dacă nu am fost ”atinsă” de invidie, totuși am pierdut capacitatea de a iubi, la un moment dat. Dragostea mea pentru copii, iubirea totală, completă pentru copilul meu s- a transformat în întuneric când a apărut abuzul. Ani de zile am descoperit iar și iar că cel mai important fapt atunci când devii mamă este că devii șantajabilă. Inacceptabil, dar real. Și am făcut cea mai mare greșeală: am acceptat războiul, lupta surdă cu cei sub nivelul animalului.

Apoi am primit certitudinea că există Divinul! Sigur că știam, toți știm. Desigur, am constat că nu cunosc niciun om și asta este o situație care se poate transforma într- o problemă. Dar visul meu de a ”schimba lumea” nu era altceva decât o aroganță. Nimic nu se poate schimba în bine atâta timp cât trăiești pentru ”binele” celorlalți. Trebuie să înveți să spui NU!!

Trăim într- o perioadă în care iadul pare real cu o probabilitate mult mai mare decât raiul. Orice condiționări am fi primit, oricum le- am fi tratat nu trebuie să uităm că Liberul Arbitru  este mult mai important. Acesta ne poate oferi echilibrul de care avem nevoie pentru a trăi pe pământ, cu adevărat binecuvântați.