Cautare si asumare

Există o aroganță a căutătorului: ca și cum nimeni altcineva în lumea asta nu s- a mai întrebat înaintea lui. Și pentru că el ...le știe pe toate...ajunge în situația de a se încărca pană la epuizare cu ”rezolvarea” problemelor altora.

Sunt câteva lucruri care mi- au stârnit curiozitatea și ale căror răspunsuri sunt bine păstrate,din motive de putere și bani. Nu neg faptul că există destui care pot interpreta greșit o informație vitală, cum ar fi apariția omului pe Pamânt.

Informația vine singură la tine dacă o cauți cu sufletul și ai în vedere binele în formă pură. Eu nu am ajuns încă acolo.

Toate religiile vin din Orient, din țări ale căror limbi sunt absolut imposibil de tradus pentru mine. Nu pentru că nu aș avea aptitudini, ci pentru că ele sunt încărcate de tradiție, de mii de ani de transmitere orală și de rezistența celor care le dețin.

Nu vom ști ce a spus Iius decât ascultând cu sufletul și inima curată. Catacombele Vaticanului nu se vor deschide pentru noi, iar călugării dominicani nu sunt vorbăreți de felul lor.

Traducerea lui Lao Tzu dintr- o chineză ”apusă” nu face decât să de- a puțin în clocot, pentru a nu mai fi preocupați de modul în care lumea este distrusă sub privirea nepăsătoare a omului ”simplu”.

Tibetul –fost și el!- ne aduce doar frânturi simpatice pe bani mulți. Egiptul e prea vechi pentru a mai spune ceva, chiar și ”inițiaților”. Între Steiner și cei doi Krishnamurti, mi – au rămas în minte două informații de folos:

1.       Iisus s-a plimbat prin lume de- a lungul secolului trecut

2.       Renașterea se poate petrece în timpul vieții. Asta mi se pare singura necesitate reală și este absolut realizabilă. Trebuie doar să decizi, să faci alegerea corectă.

Am o viață. De- a lungul ei am auzit și am asimilat atâtea prostii, încât nu știu ce să fac mai întâi: să râd sau să mă dau cu capul de pereți pentru cât de proată am fost! Aleg să tac și să fiu fericită, să fac bine, să fiu în echilibru cu mine și cu Universul, în final.

Poate exista o altă alegere?

Inteligența, compasiunea și iubirea nu pot exista decât împreună, nu se pot separa, sunt interdependente.

Dacă Maria- Magdalena(sau oricare a fost numele ei) a fost al 13- lea Apostol, se explică și ”ghinionul” cifrei și dispariția celei de a treisprezecea zodii. Ne lipsește o lună în calendar. Ne lipsesc multe pentru a ajunge la Adevăr.

Mă am pe mine și tot ceea ce trebuie să fac este să ajung la Echilibru. Totul în jurul meu vorbește. Când privesc copacul ale cărei crengi tot vor să- mi intre pe fereastră, înțeleg ceea ce a spus Iisus. Copacul nu are nevoie de mine pentru a crește. El crește oricum. Are propril lui metabolism. Fără să- i cer îmi aduce bucurie în fiecare clipă, îmi dă oxigen, umbră, îmi ”vorbește” pe limba lui, despre soare, despre furtună, despre creștere și înțelepciune.

În momentul în care niște proști au despărțit omul de mediul lui de viață, îngrămădindu- l în cutii și dogme aberante, omul a pierdut libertatea și, în același timp, contactul real cu sursa divină. Violența învinge frica, sunt aproape indestructibile împreună. Binele și răul au rămas dezechilibrate, mergem pe sârmă din lene și lașitate.

Nu ai nevoie de dr cuvinte sau gânduri inutile. Viața este în tine, în jurul tău. Ai nevoie doar de câteva clipe cu tine- cu ceea ce ești tu- pentru a înțelege că viața ta îți aparține și nimeni nu are dreptul să ”fie” în ea, pentru tine!

Suntem în intuneric, dar avem acces la informație. Am învățat ceva esențial: pot gusta mâncărurile cele mai fine, foamea va fi mereu acolo. Corpul știe exact cât și ce îi trebuie, dar mintea obosită și leneșă amestecă informațiile, îi intinde ego-ului un covor roșu la intrarea și viața trece fără a- și atinge scopul.

Einstein a rămas, în cele din urmă, cunoscut doar pentru o mică parte din știința sa. Ca mulți alți oameni chemați pentru a duce omul cu o treaptă mai sus, a fost nevoit să se oprească. Ca de fiecare dată, omul nu era ”pregătit”. Omul nu este niciodată pregătit, se pare, să- și aplice dreptul divin! El îi lasă pe cei lipsiți de onoare să- i conducă viața! Le dă încrederea, munca și viața; nu le cere socoteală niciodată, ba chiar le oferă umil dreptul de a- l ucide în chinuri. Cu credința într- un Dumnezeu unic, despre care omul nu este interesat să afle nimic, el își alege stăpâni pe care îi îndumnezeiește.

Renașterea se poate petrece în timpul acestei vieți. Alegerea este a omului, singur cu el insuși. Singurătatea nu inseamnă izolare de semeni, dimpotrivă, adevărată cunoaștere și alegere în deplină cunoștință ! Acesta este scopul real: a stăpâni Pământul cu inteligență, iubire și înțelepciune, ca un bun gospodar.