joi, 13 octombrie 2016

Echilibru sau furie și violență?

4.Fă întotdeauna tot ce îți stă în puteri!
Potențialul tău maxim se schimbă de la o clipă la alta. El are un anumit nivel atunci când ești sănătos și un cu totul alt nivel atunci când ești bolnav. Indiferent de circumstanțele prin care treci, fă întotdeauna tot ce îți stă în puteri! În acest fel, vei evita autocritica inutilă, autocondamnarea și regretele.
       Noi oamenii avem nu doar tendința de a judeca( nu neapărat în sensul în care gândim), ci obișnuința de a judeca. Îi judecăm pe ceilalți prin prisma experiențelor și condiționărilor noastre, facem la fel și cu noi înșine. Găsim apoape de fiecare dată ”vinovați” pentru problemele noastre.
Cum ar fi dacă nu am pronunța cuvântul ”problemă”? Și dacă am înțelege că nu suntem chemați pentru a judeca, ci pentru a ne trăi pur și simplu propria viață, pas cu pas, cu bucurie și recunoștință?          Frica duce întotdeauna spre violență, chiar dacă nu este exprimată clar. 
Sufletul nu este ”știință„, cel puțin nu în sensul în care este privită matematica, de exemplu. Este trist că religiile și știința s-au „bătut„ atâta timp în vorbe și s- au atacat reciproc, uneori în cele mai josnice moduri. Orice am crede, fiecare dintre noi, sufletul are știința de ...a ști. Echilibrul din noi, crează posibilitatea vieții reale. Vorbele sunt vorbe, faptele sunt fapte, dar știința de a trăi se află în echilibru- acea calitate unică a sufletului, care știe, chiar împotriva ”evidenței”, a manualelor studiate cu abnegație, a înțelepciunii populare,ș.a.m.d..
        Nu suntem veniți pentru a face ”totul”, ci ceea ce este omenește posibil, cât mai bine. Înainte de a încerca să te ”autodepășești” pentru a nu dezamăgi pe cineva, încearcă să afli ce- ți dorești tu și ce poți face! Fiind în echilibru cu tine însuți, oricât de greu ar fi de crezut, nimeni nu- ți va cere să faci mai mult decât este posibil. Corpul tău știe ce- i trebuie și cât. Doar mintea ta ”judecă” în afara realității. Există un echilibru între bine și rău. Universul este în echilibru. De ce ai dori să fii altfel, mințindu- te că te ”integrezi” ? Nu este acesta un mod de a te încărca inutil cu o sarcină care nu este a ta?
            Nimic din ceea ce pot spune eu nu este nou pentru nimeni! Orice om are nevoie să i se reamintească uneori că este un om, în Univers și că - asemeni lui- toți oamenii și tot ceea ce există (cunoscut sau nu) formează viața, așa cum o percepe fiecare, făcând atăt cât poate de bine, ceea ce trebuie, nici mai mult, nici mai puțin; în echilibru!

                                                            5.    Fii sceptic, dar învață să asculți!
       Nu crede ce îți spune propria ta minte , și cu atât mai puțin, ce îți spun ceilalți. Folosește- te de puterea îndoielii pentru a- ți pune întrebări referitoare la toate informațiile primite. Este acesta oare adevărul absolut? Ascultă intențiacare se ascunde în spatele cuvintelor și vei înțelege mai ușor mesajul real pe care îl transmit ele.
      Uneori mă simt eu însămi interzisă și lipsiă de puterea de a merge mai departe, într- o lume din care n- aș vrea să fac parte.
         Am văzut o femeie cu un băiețel de doi ani și jumătate (era nepotul ei, sau poate că era bona?), căruia îi spunea în continuu: ”așa fac bărbații!”. (așa mănâncă bărbații; trebuie să fii bărbat”; așa tin bărbații pâinea.....). Am avut impulsul ridicol de a- i pune piedică „doamnei” respective. Poate că i- aș fi putut spune micuțului bărbat: ”așa fac femeile”.
         Mi- am amintit de bunica lui Răzvan, băiețelul pe care tatăl lui îl lovea la școală, în clasa plină cu copii, cu învățătoarea în clasa. Bunica lui Răzvan, mama bătăușului mi- a spus: ”bărbatul trebuie să dea și femeia trebuie să stea”(asta pentru că am rugat- o să- i explice nepotului că nu este bine și frumos să- mi lovească fiica). Au trecut opt ani și încă nu regret(este un drum lung de parcurs!) replica mea: ”în cazul acesta doamnă, această femeie o va educa pe fiica ei să- l lovească pe nepotul dumitale în așa fel încât să rămână fără urmași!”. N- am făcut asta. I- am explicat fetiței mele că Răzvan reacționa așa pentru că tatăl lui îl abuza; au fost apoi cinci prieteni care jucau fotbal după ore.            Viața ne- a împrăștiat între timp și nu pot decât să sper că toți sunt bine.
           Îmi doresc ca băiețelul care este educat în fiecare clipă să fie ”bărbat„ să primescă în chiar această clipă în sufletul lui Legământul 5, împreună cu celelalte patru!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu