Între adevar și minciună
Sunt câteva lucruri, la
care, dacă te gândești cu sufletul, parcă nu mai par atât de adevărate. Când un
om este onest, onorabil așteaptă ca și ceilalți să fie asemeni lui. Sufletul
fiecaruia tânjește după semenii săi. Dorește să trăiască între ”ai lui”. Lumea
este amestecată. Mă îndoiesc că suntem șapte ,miliarde de oameni pe pământ.
Este o statistică mincinoasă, ca multe altele.
Turma este ținută în
țarcul disperării: suprapopulare, terorism, război. Adevărul este că există
destui bani pentru a hrăni sănătos întreaga populație, pentru tratamente
medicale și toate cele necesare unei vieți decente. Minciuna este în folosul
sociopaților însetați de putere. Banii nu mai sunt unica pasiune; sunt
plictisiți. Joaca minților bolnave a fost întotdeauna ”vânătoarea de oameni”.
Oamenii sunt obosiți de
cantitatea de informație de proastă calitate.
Femeia a fost scoasă din
categoria ”om” tocmai pentru că era singura care înțelege Iubirea. Există
momentul unic, irepetabil al nașterii unui copil, momentul în care Iubirea
triumfă, pură, însoțită de o enormă inteligență. Este punctul în care ea poate
alege : să fie om sau să se îngroape definitiv, de vie, cu copilul la sân.
Alegerea între viață și moarte se face într- o clipă, între iubirea din
interior și violența exterioară.
Pentru o femeie care alege
conștient iubirea va fi greu, dar va avea întotdeauna ca aliat Lumina.
Cea care alege
”integrarea”, renunțand la darul primit din slăbiciune, prostie, lăcomie,etc,
va fi întotdeauna însoțită de amintirea a ceva nedefinit, a unei părți din ea
care a plecat și nu vrea să se întoarcă.
Conștientizarea pierderii
este cumplită. Poate că este și una dintre cauzele furiei constate a femeii.
Pierzând Iubirea, ea dă mai departe ceea ce a rămas: violență, ură, vorbărie
inutilă; orice, pentru a- și aminti ceva ce nu poate exista decât în tăcere,
compasiune și bunătate.
Aproape toți oamenii își
urăsc mamele. Adepții lui Freud susțin că, pentru a fi întreg, un ”omul trebuie
să- și omoare tatăl”, asta însemnând schimbarea polului de putere din viața
subiectului. Totuși, de cele mai multe ori, autoritatea tatălui este aparentă.
Violența lui este vizibilă, datorită forței fizice; el este și o parte
importantă în influențarea alegerii inițiale.
Minciuna, dezbinarea,
frica au făcut din omul contemporan un ”animal social”, mereu flămând,
nemulțumit de ce are, ce este, continuând să creadă că nu ”poate„. El a fost
îngropat la naștere în problemele unor dobitoci care au uitat să trăiască în
sensul omului.
Căutătorul poate găsi
Adevărul, dacă are onoare și capacitatea de a o păstra. Ceilalți 90% aflați sub
nivelul animalului, vor merge spre nicăieri, cu capetele plecate, uitând că s-
au născut oameni și aveau o „treabă” pe Pământ.
Toată viața mi- am pus întrebări,
am urcat și am coborât. Într- o zi, privind la un popă care mirosea a porc
prăjit (era petrecere cu mai- marii in Sfântul Altar), m- am întrebat: ”ce știu
ei și nu știu eu?”, astfel încât sunt atât de oribili și...nu se tem? Am
înțeles că nu judecata mă va ajuta să scap din această groapă abjectă din care
mă tot luptam să ies. Am înțeles că nu trebuie să lupt. Calea este grea și
ușoară, în același timp. Este greu, pentru că trebuie să cureți toată mocirla
cre a fost aruncată peste tine, mai ales când nu ai fost ușor de ”dresat”. Este
ușor pentru că știi!
Tot ce ai de făcut este să
înțelegi că trebuie să te echilibrezi pe tine, în tine, să accepți că există o
mare de viețuitoare, plante, animale și multe altele și în afara ta, care nu au
decât o legătură aparentă cu tine. Tu ești ceea ce ești, ești om, știi asta!
Restul poate să atace (probabil o vor face la început), dar nimic nu va fi mai
durabil, frumos și plin de lumina strălucitoarea a libertății decât ceea ce tu
știi: sunt om, sunt exact acolo unde trebuie să fiu, făcând ceea ce știu că
trebuie să fac!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu