Există o aroganță a căutătorului: ca și cum nimeni altcineva
în lumea asta nu s- a mai întrebat înaintea lui. Și pentru că el ...le știe pe
toate...ajunge în situația de a se încărca până la epuizare cu ”rezolvarea”
problemelor altora.
Am cunoscut mii de oameni. Am auzit atât de multe prostii,
încât a trebuit să trag singura concluzie posibilă: nu știu nimic. În numele
iubirii s- au comis de- a lungul mileniilor crime inimaginabile. În numele
”binelui ” sunt sacrificați milioane de oameni. În numele religiei-confundată
voit cu credința- miliarde de oameni trăiesc dezbinați, în frică, ură și
nefericire. Oamenii se lasă prostiți de marea excrocherie a ”păcatului”,
alăturată deținătorilor soluției. Toți sunt psihologi, toți știu ce ar trebui
să facă ceilalți.
Secolul vitezei a trecut- evident- în mare viteză. Acum
suntem în secolul haosului, atât de ușor de creat și întreținut cu atâta ”candidă”
ignoranță chiar de noi înșine!
Dacă omul este ființa supremă, creată pentru a crește, a se
înmulți și a stăpâni Pământul, trebuie să ne asumăm faptul că nu a făcut prea
bine nimic din toate astea.
Aparent, creierul cam scade, funcțiile lui fiind preluate de
tehnică, omul devenind ”specialist” într- un domeniu oarecare, puțini având
curiozitatea de a se dezvolta în direcții variate, ceea ce ar asigura folosirea
unui procent mai mare.
Cum copiii sunt mai mult ”făcuți” decăt născuți (și crescuți
cu dragoste și responsabilitate), accentuând latura materială, manipulând din
lene și dezinteres o latură înfricoșătoare a așa- zisei spiritualități, aș
spune că într- o proporție îngrijorătoarea înmulțirea nu s- a produs în sensul
benefic.
Un bun stăpân își administrează proprietatea ca un foarte
bun gospodar, cu dragoste și înțelepciune. Cum stăpânește omul pământul este
atât de simplu de remarcat!
Am remarcat faptul că atunci când fapte grotești se produc,
există : legea, noi, ei, etc. Puțini sunt cei care își asumă responsabilitatea
pentru ceea ce rămâne după ei. Legea bunului- simț este subânțeleasă, dar alții
trebuie să o aplice.
Omul s- a născut
pentru a- și împlini menirea sa individuală, participând la mersul Universului
din care face parte. Animalul își respectă propria condiție. Dacă alegi să te
comporți sub nivelul animalului, totul este doar o cotcodăceală fără sens.
Există un sens al existenței fiecăruia? Copiii noului
mileniu pun întrebări la care adulții nu au raspunsuri. Există conflict între
generații sau doar adulți care nu vor să învețe pentru că părinții lor nu i- au
învățat cum să o facă? Vortexul noului mileniu a transformat omul într- un
sinucigaș, al cărui creier îndobitocit ”semnalizează” greșit: ”eu sunt
stăpânul, pot face ce vreau”! Cum statistic există 10% om din șapte miliarde
înregistrați, rămâne de văzut dacă cei aproape un miliard (pentru optimiști!)
vor fi capabili să țină Pământul pe orbită!
Prin urmare, dragă ”omule” care consideri că e uman, moral
și acceptabil să lovești, să minți, să furi, să ucizi, să judeci ș.a.m.d., dacă
vrei să- ți plăngi morții, începe cu tine! Iar dacă dorești să fii om, începe
tot cu tine: fără să le lovești, alungă gândurile nepotrivite; alege tăcerea,
dacă nu poți alege adevărul; nu uita că nimic nu iei cu tine; ucide răul din
tine și nu te judeca prea aspru pentru asta...Și atunci, vei afla ce înseamnă
să fii viu și care este sensul venirii tale pe Pământ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu