Punctul sensibil

Fiecare om are cel puțin o limită, un ”punct” în care poate fi făcut să sufere. Sigur că există foarte multe explicații, de partea binelui și a răului, o mare cantitate de convenții, condiționări, credințe, iluzii.

Însuși Buddha s- a abținut să ”dea publicității” tot ceea ce a descoperit, așa cum au făcut toți profeții, inițiații și maeștrii legendari. Prin urmare, avem posibilitatea de a merge cu turma sau de a căuta toată viața modalitatea ”magică” de a ajunge la sursă și a rămâne lângă Dumnezeu. Marea majoritate a celor care cred în Dumnezeu, care este unic, uită că El există pentru ”toată suflarea”.

Punctul sensibil este aparent foarte greu de echilibrat, tocmai pentru că el este atât de protejat. Dacă eu, care îmi iubesc copilul, reacționez la absolut tot ceea ce îi aduce atingere, suferință, durere nu fac altceva decât să preiau o parte din viața lui. Înțeleg, teoretic, faptul că nu este treaba mea; practic, pentru o persoană obișnuită, a sta deoparte este aproape imposibil de realizat. Nu ți- ar ajunge o viață să scrii gândurile unei ”mame iubitoare”!

Ai nevoie doar de o miime de secundă să înțelegi că ești o parte mică din Întreaga Creație, mereu în schimbare, în bine sau rău, după cum ai ales. Spre deosebire de mine, Creatorul este în deplin echilibru. Ce pot face eu, ”bosonul Higs”, venit anapoda pe Pământ, primind o educație anume, botezat sau nu, bogat sau sărac? Cu siguranță, cel mai prost lucru de făcut este să te înfurii pe tine sau pe ceilalți! Furia consumă o cantitate enormă de energie. Practic, te lasă fără aer. Ești o creație divină (indiferent de religie, aproape toți oamenii sunt de acord cu asta, teoretic), dar te înfurii pe tine. Cel pe care te înfurii este și el o creatură a Domnului, ș.a.m.d..Cu alte cuvinte, te înfurii pe Dumnezeu, pe zeii tăi, pe Sursa ta Divină.

Acesta este omul!

Putem lua toate cele 80.000mii de ”păcate” depistate de Buddha, păcatele creștinilor, ale musulmanilor, uitând (desigur!) că Iisus a murit cu aproximativ 2000de ani în urmă pentru ca eu să mă nasc ”fără de păcat”. Așadar, dacă am trăit înainte de anul zero și m- am mai născut de 2 ori, sau de 10 ori (renaștere, cu care preoții creștini au fost în acord în urmă cu nu foarte mult timp, doar câteva secole!), am tot ales- de exemplu- să mă înfurii, să mă cert cu babele care țipă la copii, să mă las șantajată de profa de ceva în ”interesul” copilului, pe scurt: să uit de echilibru, în momentele ”sensibile”. Nu pot decât să sper că am trăit suficient de multe  vieți în care să mai fi depistat câteva din cele optzecidemii de ”puncte sensibile”.

Secolul trecut nu a fost mai bun sau mai rău ca alte secole pentru om. Întotdeauna au existat războaie și ”acces la informație”. Au existat, există și vor mai exista oameni care să spere că omenirea se va trezi și va învăța din ”greșelile trecutului”.  Nu cred că speranța este cea rămasă în cutie, ci acțiunea care poate transforma speranța în realitate. A tăcea atunci când ceea ce spui aduce prejudicii este un gen de acțiune inteligentă. A spera că există ”un singur om care poate salva omenirea” este, de asemenea, un gând inteligent, dacă te raportezi la tine împreună cu întreaga planetă. Nu poți face parte din Univers doar atunci când este aparent convenabil.

Dintre milioanele de cuvinte scrise, spuse, vorbite și citite de- a lungul vieții, am reținut o idee care a rămas cea mai plauzibilă, pentru că este cea mai apropiată sufletului meu: putem renaște chiar în această viață. Înseamnă asta că ar fi posibil să găsești acel echilibru care să se potrivească ordinii Universului?

Omul caută întotdeauna răspunsurile la alții. Ca un copil care- i cere părintelui să- l ajute la teme și, în final, îl păcălește să i- o și rezolve. Avem de- a face cu doi ”păcălici”, ambii frustrați, posibil în momente diferite în timp. Ce ascunde omul atât de adânc în el însuși, încât îi este frică să caute? Ce este balaurul cu șapte capete? Dacă- i tai unul, apar încă șapte în loc?  Pot eu să le tai pe toate șapte odată? Sigur că pot! Poate mâine?

Răspunsul se află doar în tine, trebuie doar să alegi să- l cauți, să renunți la a învinui ”punctul sensibil” pentru slăbiciunile tale și să-ți găsești echilibrul...