Draga mea,
Trezește- te devreme și mergi la oglindă! Dacă nu ai o
oglindă în casă, află că există oglinzi retrovizoare și multe vitrine. Privește
drept în fața ta cu mare atenție, în tăcere și observă persoana care te
privește. Ea este idealul tău! Poate că are ochii triști, gura mică sau mare,
nasul strâmb, obrajii albi, pomeții ridicați; oricum ar fi, este perfectă!
Din momentul în care ai început să înțelegi câte ceva, ai
aflat despre tine sau despre alții că sunt ”mai”! Vecina are mai mulți/puțini
bani, este mai bogată/ săracă, mai frumoasă/urâtă, mai proastă/ deșteaptă decât
tine sau altcineva. Cu siguranță toți suntem născuți ”din păcat”. Comparațiile,
însoțite de dorințe- care de cele mai multe ori nu sunt ale tale- te- au
însoțit toată viața.
Cum ar fi dacă ai privi în oglindă fața care se află chiar
înaintea ta? Privește- o drept în ochi și află: cine este ea? Ce- și dorește?
Ce- i place? Este cum ”mai” decât tine? Poți s- o iubești? Ceea ce știi sigur
este că imaginea ta din oglindă nu te va ataca, nu te va compara, nu- ți va
cere nimic. Privește- o cu dragoste, află ce se află în spatele ochilor care te
privesc, cunoaște- ți frumusetea!
Dacă erai și tu ca ”x”, dacă aveai și tu ce are ”y”,
dacă...Ceea ce crezi este absolut fals, asta este sigur. Realitatea este exact
acolo unde uiți mereu să o cauți, poate pentru ca pare prea simplu, prea
aproape: in tine! Toată frumusețea, toată bogăția, toată iubirea, toate acestea
și multe altele se află în tine și așteaptă în liniște ca tu să de decizi să
descoperi perfecțiunea propriei tale apariții în acest Univers. Renunță la ”dacă”
și ”cum”; vei descoperi astfel că viața ta este doar a ta, că nimeni nu poate
trăi în locul tău, că tu ești singura chemată să o trăiești.
Frica te- a însoțit
toată viața, nu acea teamă aparent normală care te îndeamnă să privești
culoarea semaforului înainte de a traversa strada, ci acel ”dar dacă” impus de
toate ”experiențele” celorlalți, care ”știu mai bine”.
Poate tocmai de aceea, de mii de ani omul a rămas închis în
egoism, prostie, frică, ură și multe alte trăiri care ucid frumosul, binele,
perfecțiunea. Căutarea omului se petrece în singurătate, tăcere și este de
multe ori dureroasă. Asta nu înseamnă că trebuie să te retragi din ”lume ”, ci
pur și simplu, că alegi fericirea în deplină cunoștință de cauză, asumat.
Poți citi milioane de pagini; vei recunoaște în ele sufletele
celor care, ca și tine, au crezut, au sperat, au suferit, au iubit, au fost
fericiți. Curajul căutării tale îți aparține doar ție, pentru că ești unică și
doar tu ai acces în interiorul tău. Lumea este exact atât de mare cât îi
permiți tu să fie. Tu poți deschide și închide uși, poți privi cerul și dincolo
de el, la fel cum îți poți pleca privirea spre noroiul străzii. Pentru a
înțelege că ești om, înainte de orice, ai nevoie de zâmbetul clar al fetei din
oglindă, ochi în ochi!
Multumesc!
RăspundețiȘtergere